o dată

Și visele... O! Visele... Bietele de ele încearcă să umple golul pe care l-ai adâncit cu plecarea ta,

Mi te aduc noapte de noapte.

Dar ele nu știu că fantezia aceasta este un chin dulce căruia, cel mai probabil, nu am a-i supraviețui.

Finalmente, sunt bine.

Dar nu îți face griji,

încă mă mai poți găsi.

Odăile minții mele sunt zăvorâte cu pânze de păianjeni și viermi de mătase.

Întreabă-mă frumos și le poți bântui iară.

Te-aș lăsa să mă frângi de o mie de ori,

Și nu pentru că mi-ar plăcea consacratul gust metalic sangvin

Sau din vreun orgoliu creator, care ne mai împinge pe noi, poeții, la felurite autoflagelări,

Ci pentru că acesta e un preț pe care sunt dispusă să îl plătesc pentru iluzia fericirii.

Fă-mă, dragul meu...

Fă-mă Prometeul iubirii noastre;

De bună voie îmi ucid conștiința, doar

Mai promite-mi o nălucă plăsmuită,

O idee de amor.

De bună voie îmi dau spiritul uitării ca să mă mai poți amăgi

O dată.

---

Picture credits: livia via Pinterest