Și aș vrea să nu mai scriu,
Să nu mai am nici sânge-n vene,
Să nu mai cuget în sicriu,
Sau în vorbe efemere...
Mi-ar plăcea să fi dormit
adânc,
Pe când tu îți petreceai
Trena peste-al meu mormânt.
Emanai o plasmă pală,
O lumină infernală;
Emanai visuri deșarte
Și o prea frumoasă moarte...
Mă-ntrebai către ce urlu,
Căror icoane mă-nchin
Și-ți șopteam fără de suflu
„Ție!”, lacrimă pe scrin...
Pradă mi-ar plăcea să pic
Celor mai crude uitări
Și în cele patru zări
Să nu mai citesc nimic.
Așa cred c-ar fi mai bine,
Să mă uite Dumnezeu,
Decât să te scriu pe tine
Și să mă uit însămi eu.
Image souce: Pinterest via twitter.com
Comments