Cum a evoluat omenirea datorită semințelor

De la primii locuitori umani ai planetei noastre și până în prezent, specia noastră s-a aflat într-o continuă evoluție, marcată de puncte culminante și căderi drastice, care ne-au ajutat să ne îmbunătățim și să ne adaptăm, vădit fiind faptul ca nu există progres fără declin.

Totuși, ne-am putea întreba ce anume a avut cea mai mare contribuție la „umanizarea omului”, căci dacă privim în perspectivă asupra primilor pași ai omului, vom descoperi că semenii noștri se apropiau mai degrabă de un stil de viață animalic decât de traiul modern. Strămoșii noștri vânau, migrau, umblau în grupuri asemănătoare haitelor (un exemplu bun al traiului perioadei îl putem regăsi în filmul Alpha, lansat recent, care urmărește povestea îmblânzirii celui mai bun prieten al omului și care oferă omului modern o perspectivă cinematografică cu totul nouă asupra perioadei de emancipare a civilizației noastre.

Așadar, elementul decisiv pentru a da startul evoluției a fost, fără îndoială, agricultura. De ce? Într-adevăr, cu toate că în ziua de astăzi poate nu mai dăm atât de multă importanță agriculturii, cu toate că aceasta a rămas omniprezentă în viețile noastre, totul a început cu prima sămânță. Cum toate lucrurile au fost descoperite din greșeală, cel mai probabil, strămoșii noștri, băgând de seamă că semințele duse de vânt nu au murit, ba chiar au încolțit din nou, lângă casele lor, au adus hrana aproape de așezările umane. Oamenii aveau hrană, fără chinul călătoriei sezoniere. Și totuși, exista în continuare trebuința proteinei animale, fără de care era aproape imposibil să supraviețuiești iernilor glaciare, spre exemplu. În cazul acesta, de ce numim, totuși, agricultura începutul?

Credits: MANDY via Pinterest

Pentru că verdele înseamnă viață pentru toate ființele, vânatul are nevoie în egală măsură de hrană. Omul preistoric se hrănea cu animale erbivore, acestea fiind mult mai potrivite consumului, dar și mult mai ușor de vânat. Astfel, animalele puteau fi crescute lângă așezările omenești, hrănite din hrana produsă de oameni și valorificate, descoperindu-se noi resurse animale: lapte, piei, blănuri. Iar de aici, începe totul!

Odată asigurată hrana, omul obține mai mult timp liber, scapă de griji, se cruță tot mai multe vieți care erau pierdute în călătoriile lungi de vânătoare. Apar ușor ușor primele activități complexe, cu scopuri mai evoluate decât asigurarea hranei și a apei. Bineînțeles, la început, orice consum de energie trebuia să aibă un scop, să merite efortul și resursele. Astfel că, oamenii confecționau tot mai multe ustensile pentru a-și îmbunătăți traiul: coșuri împletite, arme, haine etc. Aceste activități evoluează, apar primele semne de cultură, oamenii pictează cu ajutorul pulberilor obținute din felurite plante sau elemente animale, confecționează, sculptează, își dezvoltă un crez și o filosofie de viață, descoperă stelele, care îi îndrumă spre casă; iar de aici înainte, restul este istorie.

Așadar, iată de ce primul pas l-a reprezentat agricultura: omul are nevoie de stabilitate. Nevoile primare trebuie sub orice mijloace satisfăcute, dar ceea ce deosebește omul de animal în fine, este că odată satisfăcut din punct de vedere primar, acesta știe că poate mai mult, caută să evolueze și nu se mulțumește niciodată să rămână sub plafonul biologic.

Speranța este cea care ne face umanizează.