.png)
Dacă te-ai întrebat vreodată care este cel mai bun remediu (na)turistic pentru inimă frântă, stres, impas creator sau pur și simplu plictiseală, îndrăznesc să cred că am găsit răspunsul: pleacă!
Eu una așa am făcut, însă nu prea departe, pentru că am găsit o țară cu totul nouă, pe plan intern: Vestul.
Ziua 1:
Călătoria mea a început la Sinaia, unde am petrecut o noapte, într-o cazare cu totul specială și nou deschisă în oraș, apartamentul Sinaia Veche. În Sinaia mereu ai ce vedea: fie că vizitezi Castelul Peleș, Pelișorul, Cazinoul sau faci un drum de 9 minute fix cu trenul până la Bușteni pentru a vizita Castelul Cantacuzino (merită, căci este la 10 minute de mers pe jos de la gară și biletul de intrare include întotdeauna un ghid tare amabil). Am prins vreme numai bună, canicula transformând chiar și orașele de munte în spații încinse, dar incomparabil mai plăcute decât capitala. În ceea ce privește masa, căci mie îmi este mai mereu greu să găsesc un local cu mâncare bună și atmosferă plăcută deopotrivă, recomand Taverna Sârbului pentru specialități sârbești (trebuie neapărat încercate clătitele în chateau de vin cu nucă) și Restaurantul Snow (pentru mâncare servită direct în tigaie, preparate tiroleze și cea mai bună pâine de casă cu usturoi, semințe și ceapă verde).
Ziua 2:
Ne continuăm drumul către Sibiu, cu oprire pe drum în Valea Zânelor, la Castelul de Lut, un obiectiv cu adevărat inedit și un bun prilej de mini-ședință foto. Din păcate, totuși, castelul nu poate fi vizitat și în interior la momentul actual, însă în grădina sa aveți acces la restaurant, răcoritoare și poate chiar o mică baie în râu. Drumul București-Sibiu durează în jur de trei ore, dar ocolul și eventualul trafic pot îngreuna traseul. Zilele acestea, începând cu 20 august 2021, are loc Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), eveniment care atrage turiști din toată lumea, așadar cazarea trebuie rezervată din timp, Sibiul fiind de altfel, un oraș mai mereu aglomerat grație evenimentelor culturale. Aici, pe lângă clădirile încărcate de farmec și „ochii Sibiului” (adică ferestrele de acoperiș specifice caselor săsești), ai de vizitat felurite muzee, expoziții și repere istorice precum Palatul Brukenthal din Piața Mare, Podul Minciunilor și Turnul cu Ceas din Piața Mică, care găzduiește și o expoziție de fotografie. De asemenea, în turul reședinței Brukenthal ai ocazia să admiri tablouri originale semnate Grigorescu, Luchian și chiar Tonitza, din cadrul expoziției de artă românească. În curtea interioară vei găsi încăperi dedicate cartografiei sau stilurilor arhitecturale tradiționale, dar și doi motani portocalii cât toate zilele, care îi vor mulțumi cu siguranță dacă te vei opri puțin să-i mângâi pe burtică. Pentru cazare, recomand, mai ales când este vorba de tururi turistice, apartamente independente. Găsești nenumărate variante pentru toate gusturile și bugetele în oraș, având avantajul unei bucătării proprii și mai ales al liniștii greu de găsit în hotelurile pline. Cât despre restaurante, tot ce pot spune este că Sibiul a fost numit „capitala experiențelor culinare”. Mâncarea bună se găsește mai peste tot, cu unele excepții, iar dacă ești în căutarea a ceva rapid dar gustos, popular în zonă este Super Mamma, un soi de fast-food dar nu chiar, în centrul pietonalei, unde se găsește cea mai bună lasagna și limonadă de casă. Pentru micul dejun, promenada este înțesată de brutării artizanale înmiresmate, de unde poți face rost de cele mai bune poale-n brâu și gogoși.
Ziua 3:
Drumul continuă spre Timișoara, cu oprire la Castelul Huniazilor (sau Corvinilor). Castelu se află într-o perioadă aglomerată, fiind deopotrivă restaurat pe anumite porțiuni, dar și servind ca platou de filmare pentru o producție istorică. Din cauza aceasta, turul de vizitare a fost restricționat, însă sentimentul de a călca e pardoseli străvechi și de a atinge pereți martori regilor și reginelor, cavalerilor și prizonierilor merită drumul. Distanța Sibiu-Timișoara este cam aceeași, aproximativ 3 ore, însă odată ajunși în Timișoara, m-am simțit într-o cu totul altă țară. Centrul vechi al Timișoarei se întinde pe zeci de străzi și străduțe, tronate de clădiri în stil baroc și art-deco, absolut toate restaurate sau în curs de restaurare și readuse la strălucirea coloristică de altă dată, căci în viitorul apropiat, orașul va deveni pentru un an, capitală culturală. Plimbările pe străduțele exclusiv pietonale sunt o vizită la muzeu în sine, iar dacă asculți atent, în timp ce guști o inghețată cu aromă de cafea de la un tip foarte de treabă chiar lângă piața mare, vei auzi repetițiile artiștilor aproape necunoscuți, într-o curte interioară ascunsă, cântând un musical, deschiși tuturor curioșilor dispuși să asculte. Astfel, dacă îmi permiți să fiu subiectivă, Timișoara a fost pentru mine apogeul acestei excursii, și nu pentru mâncarea delicioasă servită la Hanul Berarilor (unde, apropo, vei afla că noi, românii, i-am învățat pe nemți arta berii!).
Ziua 4:
Ziua a patra aduce și punctul final al călătoriei: Oradea. Această perlă a Vestului, anunțată încă de pe drum de o autostradă ca în Occident :), dovedește că și la noi se poate. Orașul este remarcabil de la atmosferă și oameni, până la străzi, Crișul repede amenajat cu faleze de promenadă precum Sena Parisului, clădirile vibrante și chiar transportul în comun. Clădirilor art-nouveau li se adaugă cele în stil seccesion, care îți vor aduce aminte cu siguranță de Barcelona sau Lisabona, în stilul Dali sau Gaudi. Seara, întregul oraș este luminat, creând o senzație de muzeu în aer liber, de plimbare printre exponate gigant.
Așadar, oricât de iscusită mă consider într-ale cuvintelor, am să las galeria foto de la finalul paginii să vorbească de la sine...Pe partea culinară, pietonala din Oradea găzduiește chiar pe centru zeci de restaurante, unde recomand încercată ciorba de vițel cu tarhon în pâine și puiul umplut. De vizitat în Oradea probabil sunt mult mai multe obiective decât pare la o primă vedere, însă eu recomand Biserica cu Lună și Palatele colorate de pe pietonala mare, nuanțate în portocaliu, galben, albastru și roșu. A doua zi, înainte de drumul spre casă, am ales să dedicăm o zi relaxării, la cel mai mare aqua park din estul Europei: Nimphaea Oradea, la doar 2 km de centru :)
La întoarcere am făcut încă o oprire în Sibiu, însă călătoria poate fi continuat către Cluj. Pe drum, am poposit la Râșnov, unde am vizitat vestitul Dino Parc, care și-a meritat oprirea. Mic sau mare, nu te poți plictisi, de la cinematografele 360 sau 9D și traseele prin copaci, până la dinozauri animatronici, platforma simulator de cutremure și răgetul preistoric permanent, răsunând prin pădurea plină de dinozauri în mărime naturală.
Iată, dragă cititor, de ce îmi place să cred că și la noi se poate, căci un astfel de tur îți dă o speranță incredibilă. România noastră oferă toată materia primă necesară, ține de noi să avem voința să o reabilităm, să o colorăm așa cum a fost odinioară, cu regi și regine importanți, cu respect, cu iubire și empatie și mai ales cu tineri!
Image Source: Reddit
Comments